duminică, 23 ianuarie 2011

Flori de Soapte

Flori de Soapte

Visul meu din cuib de gheaţă
Bântuie a ta speranţă,
Cu imagini din lumină,
Ce se-ascund sub luna plină.

Visul tău din focuri blânde
Cuib de gheaţă adânc pătrunde
Distrugând în amintire
Glasul meu uitat în sine.

Visul meu timid respinge,
Vechiul ceas ce astăzi stinge
Din secundele de ceara,
Care maine vor să piară.

În zadar încearc-a cere
Visul tău a mea durere,
Dispărută-n cartea veche,
Ce-a uitat de-a sa pereche.

Lasă-mi vise, mintea-n pace
Sufletului care tace!
Lasă-mi zi, lasă-mi şi noapte,
Lasă-mi viaţa-n flori de şoapte.

Flori de minte

Flori de minte

Clipă dulce din suspin,
De ce sorbi al meu venin…?
Din pocalul ce-ţi sărută
Timpul stins cu mintea mută…?

Clipă dulce din tăcere,
De ce ierţi a mea durere…?
Din trecutul ce-ti aprinde
Gânduri vechi şi suferinde…?

Clipă dulce din uitare,
De ce ştergi a mea culoare…?
Din tabloul ce-ţi surprinde
Sufletul cu flori de minte…?

vineri, 10 decembrie 2010

Versuri fara nume

Versuri fara nume

Pasi de toamna-n drumuri triste
Frang dureri strivind batiste
Frunze vechi ce-ascund sub vremuri
Vii culori in recviemuri

Flori de toamna-n neguri mute
Tremura-n petale crude
Plang culorile in roua
Vise-n lacrimi care ploua.

Gand de toamna-n minti nebune
Canta-n sunet surd de strune
Visele din ploi marunte
Valsul pletelor carunte

Colt de toamna-n campuri pline
Gusta timpul in suspine
Ani cu pete de rugina
Sorb din marea de lumina.

Vant de toamna-n ramuri vii
Spulbera-n sperante mii
Aprinzand lumini de ceara
In mormantul ce-ar sa piara.

Glas de toamna-n rugaciune
Tanguie-n intelepciune
Ceasuri lungi ce vor sa vina
In culorile de smirna

Dor de toamna-n file scrise
Zboara-n cuibul gol de vise
Randuri reci ce-astern in palme
Versuri scurte-n amalgame.

Vis de toamna-n ceturi fine
Cerne bruma peste sine
Aruncand in vremea blanda
Stropi de teama tremuranda.

Val de toamna-n fire trase
Tese ie de matase
Imbracand mireasa-n bruma
Toamna gri cu ochi de spuma.


Vals de toamna-n ring de vise
Poarta-n zbor dorinte-aprinse
Ofilind in scrum de gheata
Suflet crud lipsit de viata


Vers de toamna-n randuri goale
Spulbera cuvinte-n cale
Impletind in dese gene
Firul vremii in catrene

Zambet fara sfarsit

Zambet fara sfarsit

Suntem copii… Suntem plini de viata, de vise, increzatori in propriile forte, cu zambetul pe buze si dornici de a fi fericiti intr-o lume mai buna!
Suntem la inceputul unui nou drum, iar cararile acestuia se afla in inimile noastre.
Suntem vise eterne ale ingerilor nepatrunse de umbra singuratatii si a tristetii.
Suntem precum doi copii care nu stiu decat sa gangureasca. Sufletele noastre nu au nevoie de dovezi pentru a se incredinta unul altuia. Dovezile constau in noi insine si in faptul ca existam, ca respiram impreuna acelasi aer al fericirii.
Suntem precum doi copii care nu au descoperit inca din tainele fermecate ale pasilor si au nevoie de indrumarea atenta a scumpei lor mame (sprintena si vesela ca o zana) pentru a-i invata cum sa descifreze harta ce cuprinde secretul comorii de nepretuit.
Suntem copii…insa impreuna vom invata sunetul dulce al batailor inimii, impreuna vom descoperi glasul iubirii alaturi de magicele cuvinte rostite de zei.
Impreuna ne vom bucura de primul pas facut impreuna.
Suntem mugurii eterni din care in fiecare primavara vor prinde viata minuni date de Dumnezeu pentru a ne lumina drumul spre fericire, drumul spre desavarsire.
Astazi suntem frunze si flori ale unui falnic pom, maine insa, vom culege roadele trudei noastre. Maine, razele soarelui ne vor lumina iar roua diminetii ne va trezi din somnul dulce imbietor al parfumului dragostei.
Suntem crin si roza prematura.
Astazi suntem doua suflete pierdute in aroma iubirii, dar maine ne vom regasi si vom deveni un singur suflet, predestinat fericirii vesnice.